Cronica unei experiențe reușite – Zilele Șarpelui la Capidava

Dimineața plecării se anunța a fi una tipică de septembrie, răcoroasă și înnourată, cu asfalt umed și cartiere încă adormite. Sâmbăta oferea prilejul perfect oamenilor să lenevească în așternuturi calde, iar nouă să călătorim pe drumuri mai puțin aglomerate și lipsite de șoferi anxioși.

Am purces cu alaiul format din prietenele mele bune, Cătălina și Cristina, apoi Ozana, maestra noastră în ceramică și Corneliu, dacul cel viteaz și priceput în luptă, înspre aventura ce ne aștepta la Capidava. Drumul monoton, pe alocuri ploios, șerpuind prin inima câmpiei dobrogene, vastă și decolorată, ne purta în direcția malurilor Dunării, unde aveam să găsim cetatea antică a Capidavei, tabăra Danais, pe Cercetașii Marini și pe alții dornici de traiul autentic moștenit de la străbuni.

După o mică reconfigurare a traiectoriei, am ajuns vii și nevătămați la Capidava, la intrarea căreia se situa tabăra Danais, forfotind deja de viață, înveselită fiind de râsetele cercetașilor care se jucau nestingheriți și nepăsători de burnița care ne dezarma pe noi, adulții. Focul fusese aprins, iar cuptorul încins; era abia 10 dimineața, dar fumul gros ce ieșea din vatră vestea de timpuriu masa copioasă ce se va pregăti pentru prânz.

La scurt timp după sosire și un mic dejun luat în portbagaj (necesitatea unei eficientizări   drăcești m-a împiedicat să îmi desfășor merindele pe o masă civilizată), am atârnat camera de gât și am pornit în căutarea cadrelor perfecte. Prima acțiune surprinsă a fost ridicarea celor două steaguri aparținând taberei Danais și Cercetașilor, efectuată cu succes de colegul nostru Eusebiu și unul din liderii cercetașilor, domnul Valeriu Sandu.

Deschiderea oficială i-a succedat imediat, cu cercetașii aliniați strigând din toți rărunchii “Gata oricând!”, urmând cuvântul înainte rostit de către Octavian Manu – managerul Danais, apoi un fragment de imn național intonat cu patos, și ca moment cheie – Corneliu recitând o serie de versuri de origine strămoșească privind reptilele și comportamentul lor autumnal, însoțite de o toacă al cărei ecou răsuna în sufletele tuturor celor prezenți.

Rândurile s-au risipit, dar se aștepta cu nerăbdare clipa demonstrației de lupte cu arme specifice dacilor, precum sica și falxul. Cei doi adversari, îmbrăcați în port tradițional dacic, fiecare cu un scut zdravăn și o armă strașnică, au arătat publicului care scanda înflăcărat, metode de luptă, puncte strategice de atac asupra adversarului și modalități de apărare (cu toate că păreau superflue ținând cont de eficacitatea incontestabilă a falxului sau sicei). Armele au fost ulterior predate curioșilor și îndrăzneților să le cerceteze mai îndeaproape sau chiar să le testeze.

Andreea pregătea în paralel atelierul de pielărie, ordona instrumentele de lucru și măsura materialul necesar. Copiii nu au întârziat să își facă apariția, ocupând rând pe rând în jurul Andreei câte un loc la masă până ce a devenit neîncăpătoare. Cu ajutorul unor ucenici autoproclamați care s-au oferit să-i îndrume pe copii, s-au confecționat numeroase brățări cu șnur împletit, micii artizani dovedindu-se foarte receptivi și entuziaști. Între timp, eu eram cățărată pe o masă vecină, vrând să prind veselia generală dintr-un unghi plonjat. Succesul meu se traduce prin lipsa de ghips pe oricare din membrele mele inferioare sau superioare.

Miezul zilei se apropia, observându-se ceaunul aburind, bucățile de carne sfârâind pe grătar și pâinea care se cocea temeinic în cuptor. Colectivul s-a strâns la masă bucuros, majoritatea apreciind ocazia de relaxare pe care o întruchipa prânzul. Gazdele și-au dovedit ospitalitatea deosebită, așezându-se la masă abia după ce toți ceilalți au primit tot ce le trebuia. În continuarea bucatelor delicioase a avut loc o siestă scurtă, după care programul indica atelierul de arheologie.

Copiii s-au năpustit asupra mistriilor și măturicilor, săpând cu spor în căutarea bucăților de ceramică antică. Octavian i-a supravegheat atent, explicând fiecăruia pas cu pas cum trebuie săpat și ce indicii să urmărească în deosebirea ceramicii veritabile de simple pietre. Copiii și-au demonstrat creativitatea încă o dată, unul din băieți concluzionând că din moment ce găsise o frântură de ceramică de mărimea unui degetar, suspectată că făcuse parte dintr-o țiglă folosită pentru un acoperiș, era firească supoziția că perimetrul pe care se realizau săpăturile găzduise fundația unei case. După ce a fost cercetat întregul sit, s-au inventariat fragmentele găsite și s-a constatat existența unor bucăți de amforă, țiglă și altor tipuri de ceramică decorată, semne ale unei așezări sedentare și chiar înstărite.

Cercetașii s-au organizat apoi și s-a pornit spre vizitarea cetății Capidava și a insulei Inelul de Piatră. Am omis să menționez că după masă, vremea mohorâtă a încetat și soarele și-a intrat în drepturi. Vizita la cetate a fost scăldată de cea mai frumoasă lumină din zi, un soare domesticit la ora cinci după-amiaza, care se împletea minunat cu poveștile lui Octavian despre locul acesta inedit și bogata sa istorie.

Activitățile zilei de sâmbătă se apropiau de sfârșit, rămânând de explorat doar insula Inelul de Piatră, unde cercetașii trebuiau să treacă anumite teste pentru a fi răsplătiți la final cu premii. Reptilele fiind laitmotivul evenimentului, li s-a cerut să găsească un număr de șopârle, șerpi și gușteri, ascunse în păduricea de pe insulă, fiind împărțiți pe echipe. Peisajul era sălbatic și totuși deloc amenințător, cu Dunărea care curgea domol de jur-împrejur, transportându-te într-o oază unde tumultul orășenesc era demult uitat. La finalul competiției însă, natura ne-a reamintit că este pe cât de frumoasă, pe atât de feroce, dezlănțuind asupră-ne o furtună cu fulgere și ploaie torențială. Acest fapt m-a determinat să alerg frenetic către uscat cu bocancii în picioare, nemaiținând cont că ar fi trebuit să mi-i scot pentru a traversa petecul de apă suficient de adânc pentru a îmi uda încălțările într-un mod tragic. Am ajuns la mașină complet murată și răsuflând din greu; de vină era alergarea cu genunchii sus executată pe dealul cu noroi alunecos în vârful căruia era parcată. Zis și făcut, ne-am întors în tabără, neregretând aventura, dar blestemând vremea capricioasă și, mai ales, propria-mi lipsă de intuiție atunci când am ales să nu iau pelerina de ploaie cu mine pe insulă.

Se însera pașnic, cu cerul în depărtare încă străfulgerat, și se construia focul de tabără care avea să ne usuce, încălzească și moleșească într-o lene placută și binemeritată. Pe măsură ce ghetele mele progresau în uscare, iar licoarea din pahar îmi dezmierda papilele gustative, am simțit că mă fură somnul. În căsuța în care am dormit mirosea a lemn și a căldură, iar patul era deosebit de primitor. Trezită în cursul nopții de un câine care refuza să se oprească din lătrat, am ieșit puțin afară și mi-a fost dat să văd cea mai splendidă și plină de stele boltă cerească. Admiram în tăcere. Până și câinele amuțise.

A doua zi, și cea finală a evenimentului, s-a desfășurat atelierul de ceramică, unde Ozana le-a dat frâu liber copiilor să-și manifeste spiritul creator și să transforme o bilă de lut moale într-un obiect util sau de decor, sau pur și simplu să inventeze forme și să le combine după bunul plac. Ca de fiecare dată, oportunitatea de a se juca cu “noroi” a fost pe deplin apreciată de cei mici, care s-au arătat încântați să modeleze și să dea viață lutului; în această instanță mâinile murdare erau o cerință și nu un lucru pentru care ar putea fi eventual certați.

La sfârșit, după ce grupul de cercetași s-a întors din vizitarea mânăstirii Capidava aflată în apropiere, a avut loc închiderea Zilelor Șarpelui, în aproximativ aceeași formulă ca cea din deschidere, cu salutul cercetășesc, mulțumirea noastră, a celor de la Danais, pentru participarea lor activă și însuflețită, totul încoronat cu versurile din bătrâni acompaniate de solemna toacă.

În plus, echipa cercetașilor a mers într-o ultimă excursie la cetate în căutarea unei cutii misterioase care adăpostea niște comori, plasată de o persoană oarecare într-o ascunzătoare. Obiectivul este găsirea ei de către cei cu veleități detectiviste (se subliniază în regulamentul jocului stăpânirea tainelor GPS-ului) și deopotrivă interesați de schimburi interculturale, acest joc având colaboratori la scară internațională. Noi, cei rămași în tabără, am luat o ultimă masă alcătuită din cartofi sățioși și ouă fierte, la care s-au adăugat roșii de grădină și o telemea cum numai laptele unei oi fantastice putea produce.

Am ajuns acasă cuprinsă de o oboseală plină de satisfacție, care mi-a întărit sentimentul că weekend-ul a fost petrecut în cel mai util, frumos și instructiv mod cu putință. Am întâlnit oameni dedicați, plini de voie bună și umor, gata să le arate celor mici că drumul vieții are obstacole pe care le poți depăși ușor cu o atitudine pozitivă și un țel bine conturat. Am lucrat cu o echipă dornică să reînvie tradiții poate uitate de unii, dar niciodată pieritoare în ansamblu. S-au recreat crâmpeie de istorie și toți cei prezenți au participat la sărbătoarea toamnei. Mă declar mândră de a face parte dintr-un proiect cu inima alături de obiceiuri și fapta în slujba unui progres bazat pe valori românești.

text și fotografii:

Adela Mitu – Coordonator Relații Publice și Promovare

DSC05287_1 DSC05311_1DSC05304_1DSC05303_1DSC05291_1DSC05288_1DSC05312_1DSC05313_1DSC05316_1DSC05326_1DSC05336_1DSC05338_1DSC05340_1DSC05358_1DSC05362_1DSC05393_1DSC05400_1DSC05414_1DSC05419_1DSC05426_1DSC05429_1DSC05435_1DSC05447_1DSC05464_1DSC05466_1DSC05470_1DSC05475_1DSC05483_1DSC05508_1DSC05510_1DSC05514_1DSC05521_1DSC05523_1DSC05525_1DSC05526_1DSC05539_1DSC05541_1DSC05542_1DSC05548_1DSC05549_1DSC05556_1DSC05566_1DSC05571_1DSC05573_1DSC05576_1DSC05583_1DSC05611_1DSC05617_1DSC05626_1DSC05628_1DSC05632_1DSC05634_1DSC05639_1DSC05645_1DSC05651_1DSC05654_1DSC05657_1DSC05663_1DSC05666_1DSC05673_1DSC05674_1DSC05680_1DSC05685_1DSC05691_1DSC05700_1DSC05708_1DSC05709_1DSC05719_1

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + 1 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>